CONSILIERE PSIHOLOGICA online sau la cabinet. Programari la tel: 0722663051

Timp de mai mult de 100 de ani, psihologii au încercat să identifice, să măsoare şi să modifice acele aspecte ale personalităţii şi comportamentului care afectează cel mai mult abilitatea unei persoane de a se adapta cu succes la cerinţele vieţii. Multe dintre aceste eforturi s-au concentrat asupra abilitaţii cognitive, adică asupra modului în care cineva dobândeşte, stochează, codifica şi recuperează informaţii din mediu.
Rolul semnificativ şi totuşi limitat al capacităţii cognitive în adaptarea cu succes în cadrul diferitelor activităţi, a condus la mai multe încercări de identificare a altor tipuri de abilitaţi care contribuie la îndeplinirea sarcinilor sociale, personale sau profesionale. Inteligenţa emoţionala reprezintă un asemenea set de abilitaţi.

Inteligenţa emoţională nu impune doar conştientizarea propriilor emoţii, ci şi folosirea acestor emoţii în moduri funcţionale. Mai întâi, emoţiile pot fi folositoare în direcţionarea atenţiei către preocupări urgente care semnalează care este focarul atenţiei. În al doilea rând pot fi folosite pentru a alege dintre opţiuni şi pentru luarea deciziilor. A fi capabil de a anticipa cum se va simţi dacă au loc anumite evenimente, îi poate ajuta pe cei care iau decizii să aleagă dintre opţiuni multiple. În al treilea rând, emoţiile pot fi folosite pentru uşurarea anumitor tipuri de procese cognitive. Când oamenii au stări de spirit pozitive, de exemplu, ei au tendinţa de a fi mai optimişti şi de a percepe faptul că evenimentele pozitive sunt mai probabile decât cele negative. Când au stări de spirit negative au tendinţa să fie mai pesimişti şi să perceapă faptul că evenimentele pozitive sunt mai puţin probabile.

De-a lungul timpului emoţiile şi stările de spirit se schimbă. Teama şi anxietatea pot evolua într-o stare de spirit negativă şi apoi în apatie sau într-o stare intensă de agitaţie.

Inteligenţa emoţională înseamnă nu numai a fi capabil de a-şi stăpâni propriile sentimente, dar şi a fi capabil să influenţezi stările de spirit şi emoţiile altora. A fi capabil de a excita şi de a entuziasma alţi oameni sau de a-i face să fie prudenţi este o pricepere interpersonală importantă şi o modalitate importanta a influenţei sociale.

Aprecierea consecinţelor stărilor de spirit şi emoţiilor variază şi ea de la un individ la altul.

Unii oameni au o înţelegere elementară a modului în care ei sunt influenţaţi de sentimente şi folosesc aceste cunoştinţe în moduri funcţionale. Un stereotip al neatenţiei asupra efectelor pe care le au sentimentele este atunci când un membru al familiei care a avut o zi grea la serviciu, vine acasă nervos şi se ceartă cu partenerul sau copiii. Acest membru al familiei nu-si da seama de modul în care starea lor de spirit negativa contribuie la neînţelegeri şi mai degrabă îi dojeneşte aspru pe ceilalţi pentru nişte presupuse insuccese, marind astfel indispoziţia proprie şi neînţelegerile.

Inteligenta emoţională include şi o dimensiune proactivă cu privire la sentimente, şi anume, managementul propriilor stări de spirit şi emoţiilor, atât celor proprii, cât şi ale altora.

Cercetările au dovedit că oamenii se străduiesc să menţină stări de spirit pozitive şi să îndulcească stările de spirit negative.

Timp de mai multe decenii, psihologii sociali şi de personalitate au studiat atributele personale care par a-i ajuta pe oameni să fie mai eficienţi într-o varietate de contexte şi unele dintre aceste atribute implicau abilitatea de a percepe, de a-şi exprima şi administra emoţiile personale şi ale altora.

De exemplu, s-au făcut cercetări asupra empatiei, definită ca abilitate de a simţi ceea ce simt alţii sau a-ţi da seama ce simt alţii şi de a vedea lucrurile din perspectiva lor, propunând ideea că atât copiii, cât şi adulţii care au avut un scor ridicat al acestei caliati au tendinţa de a avea mai mult succes, atât în contextele vocaţionale, cât şi în cele personale. În mod similar, s-au făcut cercetări care propun ideea că abilitatea de a-şi exprima emoţiile în mod clar şi convingător poate avea un impact pozitiv asupra individului. Mai mult, practica clinică asupra furiei şi administrării furiei propune ideea că a fi conştient de reacţiile emoţionale şi de ceea ce le provoacă poate influenţa foarte mult abilitatea cuiva de a-şi regla emoţiile, ceea ce afectează starea de bine şi succesul omului. Cercetările curente şi aplicaţiile relaţionate cu inteligenţa emoţională se bazează pe toate aceste rădăcini istorice.

În ciuda importanţei sale în relaţiile personale, claritatea emoţională nu e o abilitate uşor de dobândit, dintr-o multitudine de cauze. Mai întâi, ţinând cont de faptul că structurile de cunoaştere emoţională au graniţe nesigure, poate fi greu, uneori, să distingem între emoţiile cuiva (exemplu: “simt dragoste sau recunoştinţa? furie sau stinghereala?”). În funcţie de hotărârile pe care le luăm asupra emoţiilor pe care le simţim, pot rezulta consecinţe diferite pentru relaţia aceea. În al doilea rând, anumite emoţii pot fi mult mai uşor de recunoscut decât altele pentru că ele sunt foarte cunoscute în cadrul unei anumite culturi- adică, se vorbeşte frecvent despre ele şi au trăsături foarte bine elaborate de scenariu. Astfel, de exemplu, o soţie nord-americană poate fi foarte conştientă că e furioasă din cauza criticii nedrepte aduse de soţul ei, dar e posibil să nu recunoască faptul că se simte ruşinată de subaprecierea lui.

De asemenea, o persoană cu o tendinţă puternică de a da atenţie propriilor sentimente şi sentimentelor altora poate fi foarte empatică, dar se poate simţi copleşită de emoţiile sale şi astfel să răspundă mai impulsiv (si probabil, mai puţin adaptativ situaţiei) într-un conflict interpersonal decât cineva care dă mai puţină atenţie inimii şi mai multa atenţie mintii.

Pe de altă parte, o persoană care este extrem de priceputa la repararea dispoziţiei poate ignora propriile sentimente sau să încerce să uite de ele uneori când acestea i-ar putea perturba activităţile curente. Ca de obicei, echilibrul pare să fie soluţia. Totuşi, dovezile par să demonstreze că claritatea emoţională sau abilitatea de a recunoaşte, de a înţelege şi de a raţiona asupra propriilor emoţii şi asupra emoţiilor partenerului stă în centrul aşa-numitei inteligente emoţionale.

Share on Facebook

Terapia asistata de animale este un domeniu nou, ce are in vedere relationarea om – animal din perspectiva terapeutica. Rolul animalului este de o importanta majora, studiile aratand progrese semnificative in combaterea stresului cotidian, al deficientelor de relationare, avand drept scop relaxarea individului si perceperea intr-un mod diferit, adaptat, a societatii in care ne nastem, crestem, ne dezvoltam, muncim si luam parte la toate evenimentele vietii alaturi de oamenii dragi noua.

De aceasta modalitate de autodezvoltare prin intermediul animalelor pot beneficia persoane de toate varstele, fara o pregatire de specialitatein prealabil:

• Cei presati din punct de vedere emotional

• Abuz de substante

• Lipsa stimei de sine, a increderii si respectului

• Dificultati de relationare

• Recuperare in urma unor pierderi

Atat in cazul copilului, cat si al adultului, terapia asistata de animale faciliteaza identificarea si demontarea barierelor defensive, promoveaza un mediu educativ si motivational, dezvolta o relatie terapeutica puternica, dezvolta abilitatile de rezolvare a problemelor, stimuleaza creativitatea si responsabilitatea, este o buna baza pentru educarea abilitatilor empatice, sociale, de lucru in echipa. De ce ati incerca o astfel de experienta? Iata mai multe motive:

• Implinire fizica, psihica si emotionala

• Imbunatatirea relatiilor interpersonale

• Cresterea respectului fata de sine si a abilitatilor de coping

• Cresterea increderii in sine

• Dezvoltarea abilitatilor verbale si nonverbale

• Reconectarea cu sentimente pierdute/uitate

• Reducerea stresului

• Cresterea autocontrolului

• Dezvoltarea abilitatilor asertive

• Descoperirea unor perspective noi pentru rezolvarea problemelor

Studii recente arata ca varstnicii care poseda animale de companie sunt mult mai putin predispusi la boli psihice specifice varstei inaintate, foarte multi psihologi si psihoterapeuti recomandand ingrijirea unui animal. Beneficiile se vad atat pe plan fizic, cat si pe plan psihologic: persoana in varsta este integrata social si are o responsabilitate fata de un alt suflet, va avea o viata activa, va cumpara mancare pentru animal si va vorbi cu alti proprietari de animale, etc.

Animalele de companie pot fi mai mult decat niste prieteni pentru copii. Iata cateva beneficii pe care prezenta unui animal de companie le pot avea in dezvoltarea social-emotionala a copilului:

Dezvoltarea stimei de sine. Invatand sa aiba grija de un animal intr-un mod responsabil, copilului ii va creste stima de sine. Stima de sine este un aspect important al dezvoltarii social-emotionale. Prezenta unui animal de companie in casa implica adesea impartirea sarcinilor necesare ingrijirii acestuia intre parinti si copii. Pentru copii, implicarea, incurajarea pozitiva si acceptanta sunt importante in construirea stimei de sine. Atunci cand impreuna cu parintii au grija de un animal si finalizeaza sarcini adaptate varstei lor, copiii se simt mai competenti. Este importanta adaptarea sarcinilor date copilului la varsta acestuia, pentru ca, de exemplu, un copil de trei ani poate ajuta dand apa cainelui, dar nu si plimban-du-l.

Animalele de companie pot sa mareasca stima de sine a copilului si prin dragostea neconditionata pe care acestea le-o ofera copilului. Nu conteaza daca azi la scoala lucrurile n-au mers prea bine, nu a dat niciun gol in meciul de fotbal sau parintii il cearta adesea.

Dezvoltarea empatiei (a abilitatii copilului de a intelege ceea ce simt ceilalti). daca are grija de un animal, care este total dependent de stapan, copilului i se va imbunatati inteligenta emotionala , pentru ca relatia pe care copilul o stabileste cu animalul de companie este in mod esential bazata pe comunicarea nonverbala. Copilul invata sa devina mai empatic prin recunoasterea nevoilor si emotiilor pe care animalul sau le simte, prin posturile si mimica pe care acesta le adopta in diferite situatii. De asemenea, copilul se va confrunta si va intelege ciclicitatea vietii: nasterea, cresterea, reproducerea si moartea. Astfel poate invata sa faca fata mai bine pierderilor semnificative.Suport emotional. De obicei animalelor de companie le place sa se joace si sa binedispuna, ceea ce-i poate face pe copii sa rada si sa devina mai calmi si mai fericiti. S-a observat ca atunci cand intervine un divort in familie, prezenta unui animal de companie il poate ajuta pe copil sa faca mai bine fata durerii separarii parintilor lui.

Animalul ii acorda sentimentul securitatii si-l poate distrage de la starea emotionala negativa prin care trece. Comunicare prin joc. Animalul de companie poate juca rolul unui intermediar intre copil si lumea adultilor. Copiii au in mod spontan tendinta saumanizeze animalul, atribuindu-i sentimente si nevoi asemanatoare lor. Observand relatia pe care copilul o stabileste cu animalul de companie poti afla mai multe despre copil.

Jocul este un mod de comunicare comun copilului si animalului, „obiect de proiectie”, prin intermediul caruia este mai usor pentru copil sa vorbeasca despre sine si sa-si exprime temerile. Astfel, prezenta unui animal permite de multe ori detectarea carentelor afective si emotionale ale copilului. Masura in care un animal de companie poate influenta dezvoltarea emotionala a copilului depinde de calitatea vietii de acasa. Daca acasa exista relatii apropiate, pozitive, atunci animalele de companie pot creste stima de sine a copilului. In schimb, pentru copiii care sunt neglijati emotional, animalul de companie joaca in special rolul de confident si de protector impotriva singuratatii. Intr-un fel, se poate spune ca in acest caz animalul de companie devine un „substitut al mamei”, copilul atasandu-se de acesta, scopul atasamentului fiind obtinerea si pastrarea sigurantei.Acest tip de terapie s-a dovedit a fi eficienta si in ce priveste imbunatatirea dificultatilor intampinate de copiii cu probleme, cum ar fi autism, asperger, ADHD , dar si la adulti care prezinta tulburare bipolara , anxietate, depresie etc.Cateodata, prezenta unor animale familiare in locuri resimtite ca ostile de catre copil, cum ar fi un spital, un cabinet, etc. ii poate scadea acestuia starea de anxietate. In plan fizic, cand mangaiem un animal, corpul nostru secreta endorfine care reduc starea de stres.

Share on Facebook

Cautatorii de vise

Autor: Simina Munteanu, psiholog clinician

Incapacitatea de a crede in virtutile vindecatoare ale psihoterapiei se trage, printre altele, din caracterul lipsit de spectaculozitate al actului terapeutic.
Psihoterapeutul este, cel mai adesea, un om cat se poate de simplu si banal. Nu corespunde niciunui vis de grandoare si rareori se suprapune peste imaginea omului de succes din prezent. Nu se afla in topul celor mai bogati romani, nu invarte pe degete partidele si consiliile locale, nu apare toata ziua pe ecranul televizorului si nici pe copertile revistelor mondene… S-ar putea sa fumeze, sa aiba kilograme in plus, sa fie la a doua casnicie, sa aiba probleme cu administratorul blocului vechi in care locuieste, sa-l vorbeasca vecinii pe la spate, sa fie un singuratic…
Hm! Pai atunci, care este diferenta dintre el (sau ea) si restul oamenilor?! Pare a fi un amarat, ca noi restul, de ce sa ma duc, ce ar putea unul ca el sa ma invete pe mine?? Ce-mi zice el, stiu si eu sa citesc pe net, sau sa-mi zica mama, ori prietenii, si ei o fac pe gratis, nu ca asta, care mai cere si o gramada de bani! Daca te-ai regasit in ultimele randuri, nu mai citi continuarea. Ramai la povestile pe care le ai cu cei din jurul tau, care sunt dispusi sa-ti asculte lamentarile si neputintele. Cu siguranta, ajutorul oferit de acestia este mult mai pe masura ta, decat cel psihoterapeutic.
Pentru restul, cei care au zambit la randurile de mai sus, hai sa vorbim despre diferente. De ce ar trebui un specialist care foloseste tratamentul psihologic, sa fie mult diferit de beneficiarul acestui serviciu, in sensul ca primul sa fie cu mult superior celui din urma? Ar fi asta o garantie a reusitei tratamentului? Cu siguranta nu! E drept insa ca ar vinde bine… De ce sa presupunem ca toti ne dorim aceleasi lucruri? Ca exista un singur ceva care ne poate face fericiti, si fara acel ceva nu putem avea o viata implinita? Cu totii am jurat, adolescenti fiind, ca nu ne vom uniformiza, nu ne vom lasa manipulati de mijloacele media, nu ne vom adapta nevoile interioare societatii consumiste, ca ne vom pastra increderea in fortele noastre, in ceea ce suntem, in puterea noastra de a face lumea un loc mai frumos si mai bun de trait. Cativa ani mai tarziu, ne trezim plini de suferinta ca vrem din rasputeri sa fim fericiti ca altii, nu ca noi! Ce tradare, cea mai urata si mai greu pedepsita: tradarea de sine, a scanteii de divinitate din fiecare fiinta umana!
Un psihoterapeut priveste spre acele vise din interiorul tau. Pentru el sunt mai clare, mai limpezi, mai vii decat pentru oricine din jurul tau, si stie cum sa ajungi la ele. Nu este magie, nu este spectacol, nici nu este nevoie. E o revenire la normal, o descatusare a unei vieti, la fel de frumoasa si valoroasa ca a celui care face acest gest simplu si uman.
Va doresc sa aveti parte de asta, atunci cand veti avea nevoie!

Share on Facebook

“… esti liber atunci cand nu iei de-a gata manipularile din jur si minciunile comerciale, ci le analizezi intai, vei vedea ca 99 % este minciuna, esti liber cand te informezi permanent, fiindca si manipularea se perfectioneaza, esti liber cand preferi cash-ul, cand nu <pui botul> la tot felul de carduri si promotii , esti liber cand incerci sa-ti produci cate ceva de-ale gurii cu propriile brate, esti liber cand nu iei medicamente din farmacie inainte de a incerca remedii naturale , esti liber cand economisesti din greu sa-ti iei o locuinta si nu te imprumuti, esti liber cand bei apa de la izvor si nu imbuteliata, esti liber cand porti o haina obisnuita si nu de fite, esti liber cand nu tii sa fii in pas cu fitele, esti liber cand conduci o masina modesta si nu un bolid cumparat in leasing etc. Nu va lasati viata pe mainile altora, adevarata putere a fiecaruia sta in noi.

GANDITI CORECT

ALIMENTATI-VA NATURAL

NU VA AMAGITI CU HIMERE DE PREAMARIRE SAU INAVUTIRE

NU VA FIE FRICA SA O LUATI DE LA CAPAT DUPA FIECARE ESEC

NU VA FIE FRICA SA LUATI ATITUDINE CAND VEDETI MIZERIA DIN JUR.

A fi fericit nu inseamna sa ai multe lucruri, ci sa-ti doresti putine!

Adevarul va va face liberi!

Nu va lasati ademeniti de ofensiva uratului, falsului, nonvalorii si a prostiei. Fiti intelepti!”

Share on Facebook

Impasul in relatia de cuplu

Viata de cuplu presupune comunicare, respect reciproc, apropiere sufleteasca si, in plus, intimitate fizica. Desigur ca la baza vietii sexuale sta un instinct, dar fiecare dintre noi are propriul nivel energetic si diferite intensitati ale impulsului sexual, altfel spus ale libidoului. De aceea, nu este de mirare ca in viata sexuala a oricarui cuplu exista suisuri si coborasuri.
Situatii aparte ale impasului in cuplu pot fi
• O sarcina neasteptata poate produce o “criza” în interiorul cuplului atunci cand dorinta unuia de a o pastra contravine “planurilor” celuilalt.
• Indecizie – una din persoane este indecisa daca sa mai ramâna într-o relatie sau sa plece.
• Certuri frecvente – cuplul nu mai reusesete sa comunice, orice pretext este bun pentru a avea pareri contradictorii.
• Infidelitatea – relatii din afara cuplului sunt frecvent considerate ca momente de criza ale unui cuplu. Cert este ca, în spatele infidelitatii se gaseste întotdeauna un motiv care are legatura cu cuplul.
• Pregatirea pentru casatorie – este un moment important pentru ca apar întrebari importante – suntem pregatiti pentru acest pas? Este ea/el persoana pe care o iubesc cu adevarat si care ma iubeste? Suntem compatibili ? Si înca multe altele, rodul temerilor din sufletul celor doi.
• Disfunctiile sexuale – acestea exprima situatii de criza ale cuplului. Experienta ne arata ca un important procent de cupluri ajung sa se desparta motivând insatisfactia sexuala.
Un studiu recent al Fundatiei Soros a relevat urmatoarea ierarhie a cauzelor principale ce submineaza relatia cuplurilor in Romania:
• lipsurile materiale sau lipsa de bani 61%
• impartirea inechitabila a treburilor casnice 16%
• comportamentul copiilor 7%
• abuzul de bauturi alcoolice 4%
• influenta parintilor/socrilor 3%
• neglijarea familiei de catre unul dintre soti/parteneri 2%
• infidelitatea 1%.
Intriga faptul ca infidelitatea ar reprezenta doar 1% dintre motivele de disputa in cadrul cuplurilor, in conditiile in care studiul a relevat ca 64% dintre barbati si 52% dintre femei s-au declarat in favoarea relatiilor sexuale extramaritale, si doar 30%, respectiv 41% au sustinut ideea fidelitatii in cadrul cuplului. Oricum, constatam preponderenta incalcarii a altor doi dintre factorii de succes, care impreuna stau la originea a peste trei sferturi din conflicte:
• situatia materiala,
• actiunile bazate pe empatie.
Imposibilitatea de a creste suficient de mult sau de repede averea familiei este un factor de stres major pentru barbati, de la care exista asteptarea inscrisa la nivel social de a asigura bunastarea caminului. Una dintre cele mai frecvente metode de gestionare a acestui factor este recursul la alcool – care insa nu face decat sa creeze un cerc vicios si sa le reduca sansele de a beneficia de reechilibrare in sanul familiei.
Impartirea inechitabila a treburilor casnice se bazeaza pe carente de intelegere empatica a nevoilor celuilalt. Este semnificativ faptul ca o proportie semnificativa a celor care cred ca au mai putin timp liber decat partenerul sau partenera de cuplu se considera si mai putin fericiti.
Modificarile libidoului reprezinta una dintre cele mai raspandite probleme cu care se confrunta cuplurile si poate genera frustrare si implicit “nemultumiri” in contextul relatiei de cuplu, daca nu este adusa in discutie. In general, femeile pot avea placere sexuala si pot ajunge la orgasm prin stimularea celor doua zone erogene primare: vaginul si clitorisul. Unele dintre ele nu ajung la orgasm, indiferent de zona stimulata ( anorgasmie totala); altele nu simt placere decat dupa stimularea clitorisului sau a vaginului (anorgasmie partiala). Aceasta incapacitate de a simti orgasmul are rasunet foarte diferit de la o femeie la alta: unele paciente nu sufera deloc, in timp ce altele se simt foarte frustrate. Ca si toate celelalte tulburari de sexualitate, incapacitatea de a simti orgasmul poate fi legata de o boala organica sau de o cauza psihologica (problema comportamentala sau relationala, cauze numite functionale).
Unele femei, incapabile sa ajunga la orgasm, au tendinta de a-l simula, fie pentru a face placere partenerului, fie, pur si simplu, pentru a nu parea “anormale”. Conform unor studii, doua femei din cinci recurg la acest artificiu cateodata sau in mod constant. Acest comportament, chiar daca ar fi de inteles, este nerecomandat. El nu face decat sa ascunda problema anorgasmiei, nicidecum sa incerce rezolvarea ei. Este de preferat ca aceasta problema sa fie abordata deschis cu partenerul sexual, pentru a cauta cele mai bune solutii, in cadrul cuplului (de exemplu, pozitii noi in timpul coitului).
Un impact puternic psihologic il pot avea: teama de sarcina; obligatiile profesionale si familiale prea apasatoare; partener nu foarte atragator sau care ejaculeaza prematur, care prezinta o disfunctie erectila. Lipsa de experienta poate constitui o cauza sau un partener stangaci; lipsa de intimitate (parintii sau copiii in vecinatate) etc.
Unul dintre cele mai frecvent utilizate mituri sexuale este acela ca toate femeile resimt orgasmul prin penetrare si prin miscarea penisului. De fapt, cercetarile au aratat ca numai 25 % dintre femei ating orgasmul in acest mod, lasand un imens procent de 75 % care au nevoie de stimularea suplimentara a clitorisului. Se estimeaza ca 12% dintre femei sunt anorgasmice (nu ating niciodata paroxismul orgasmic). Multe femei se bucura de sex si se simt apropiate si iubitoare fata de partenerii lor in timp ce fac dragoste fara sa ajunga la orgasm. Absenta orgasmului reprezinta, deci o dificultate, numai daca femeia sau partenerul ei simt ca exista o problema. Este recunoscut acum ca factori fiziologici pot impiedica excitarea, de exemplu, dezechilibrele hormonale sau irigarea sangvina scazuta a clitorisului sau a vaginului. Reactia orgasmica, totusi, depinde de multe lucruri: excitarea sexuala, sentimentul de incredere in sine, ansamblul de credinte si prejudecati despre barbati, femei si sex in general.
Alte cauze ale anorgasmiei la femeie pot fi: timpul de raport sexual redus (sub 2 min), raporturi brutale, lipsite de tandrete din partea barbatului. Daca deficienta nu se rezolva printr-o terapie adecvata, aceste femei incep sa refuze actul sexual, devin frigide.
Cat priveste evolutia calitatii actului sexual in cadrul familiei, se constata:
• pana la 30 de ani, o activitate sexuala buna, cu un raport sexual la 1-2 zile;
• intre 30 – 40 de ani, raporturile sexuale se raresc, apoi incep sa apara tulburari de dinamica sexuala la barbat;
• dupa 40 de ani, apar tulburari grave ale erectiei si reducerea timpului de raport sexual;
• dupa 60 de ani, majoritatea cuplurilor inceteaza activitatea sexuala.
Aceste aspecte negative sunt determinate de nementinerea unei frecvente adecvate a raporturilor sexuale, de intretinerea unor relatii extraconjugale si/sau de aparitia unor stari de boala atat la femeie, cat si la barbat. (Referitor la pastrarea relatiei sexuale exclusiv in cadrul familiei, se constata ca femeile sunt mult mai stabile: numai cca 20% accepta relatii extraconjugale, la barbati proportia fiind de 80%.) Rezumand, relatia sexuala are un rol esential in viata de familie si este extrem de indicat sa fie mentinuta pe toata durata existentei cuplului, chiar si la varste inaintate. Ea prelungeste viata activa, contribuie la mentinerea starii de sanatate si a dorintei de viata. Cuplurile care au relatii sexuale rare si deficitare (cazuri foarte frecvente, din pacate) prezinta parteneri nervosi, gelosi, agresivi, intoleranti, nefericiti. Adesea partenerii simt ca ceva “nu merge” dar nu pot spune ce anume. A vorbi despre aceste lucruri îi va ajuta sa identifice nemultumirile si cauzele lor. Rezolvarea anumitor probleme se contureaza uneori chiar în momentul expunerii lor. Vorbind despre ele, partenerii le vad cu mai multa claritate si încep sa apara perspective de rezolvare. Evitarea oricarei crize nu rezolva nimic intr-o relatie de cuplu. De asemenea, a fi intr-o continua criza complica relatia. Cand crizele se lovesc de cuvinte nepotrivite, sentimente nesincere, taceri, retrageri in sine, atitudini jignitoare, distante sau violente, ele nu sunt nici tratate, nici bine traversate. In momentul in care cei doi parteneri stiu sa ramana conectati, adica apropiati in momentele de criza, ei isi ofera posibilitatea de a inainta impreuna si de a impiedica repetarea trecutului. Dupa criza si scenele facute unul altuia, partenerii tind deseori sa minimalizeze ceea ce au trait. Criza, in forma si continutul ei, nu este rezolvata. Sotii nu ii cunosc adevarata amploare. Nu atat natura problemelor provoaca starile de criza si le face greu de suportat, cat modul sanatos sau nu, in care le abordeaza cuplul. Crizele de pe parcursul vietii unui cuplu sunt inevitabile si necesare. Ele permit afirmarea si armonizarea diferentelor individuale. Surse regulate de evolutie a relatiei si a dezvoltarii personale ne obliga sa ne punem intrebari cu privire la propria persoana. Dificultatiile vietii de cuplu repun in discutie, in istoria noastra personala, modul in care ne raportam la ceilalti. Prin natura, densitatea si evolutia lor, crizele reactualizeaza legaturile din trecut. Experientele fericite alaturi de ceilalti hranesc legatura. Esecurile din viata sau relatiile noastre ranesc, rup legatura. Pana in clipa in care, prinr-un proces de regasire de sine, persoana este capabila sa restaureze si sa modifice cursul vietii sale. Cu cat atasamentul se manifesta mai amplu intr-o legatura, cu atat se consolideaza mai mult. Traversarea crizelor care insotesc etapele si consolidarea, pe termen lung, a legaturii de iubire faciliteaza revenirea la cota iubirii.

Share on Facebook

IUBIREA constituie, de fapt si de regula, un ambalaj frumos al nevoilor,
suferintelor, temerilor, etc. Cu siguranta ca exista si o iubire transcendenta,
pt obiect in sine, pt celalalt, dar in ansamblu este vorba despre altceva.
Iubirea pura este de obicei distructiva, se termina prin anihilarea celui
care simte asta. Este o stare prea puternica pt caracterul uman al fiintei.
Iubirea pura functioneaza ca un arhetip, ca o stare de dincolo, care nu poate
fi suportata intr-un plan psihic partial constient. De aceea nu voi vorbi
despre acel tip de iubire, ci despre cea in care in spatele sentimentelor de
iubire se ascund nevoi autentice. Exista numeroase cupluri care apar din
dorinta partenerilor de a nu fi singuri, din teama sau din cautarea a unui
“ceva” trecut. Un om singur este acel om care poate sa obtina rezultate sociale
pt el, care poate sa se separe de proprii parinti in plan simbolic, care are
propriile idei. Este o persoana care are o manifestare aparte functionarii
psihologice si psihice, care are dorinte, obiceiuri si este o persoana unica,
autonoma, care are totusi nevoie de alte persoane. Cand aceasta persoana
stabileste o relatie de cuplu se manifesta complex si diferit. El are
capacitatea de a accepta ca celalalt este similar siesi si unic in acelasi
timp, si in consecinta este capabil sa simta ca persoama de langa el este
un obiect total, complex, dinamic. In acest caz vorbim de un cuplu autentic
care poate sa existe atat timp cat partenerii considera.
Dar aceasta persoana este suficient de rara. Ca urmare, motivele pt care
poate sa existe un cuplu sunt mult mai variate.

Marea majoritatea a oamenilor considera iubirea un amestec de simpatie si
atractie sexuala, ca baza a consumarii in comun a timpului liber. Este
viziunea moderna a iubirii intr-o societate in care principiile existentei
sunt efortul minimal si eficacitatea.
In perioada de formare erotica femeile se considera omagiate de
inclinatiile sexuale violente pe care le provoaca in anturaj. Pasiunea
poate deveni dominanta in raport cu celelalte interese, intre care
principalul este nevoia de securitate.

Iubirea erotica presupune comunicarea complexa si intima a doua persoane
de sex opus, cu pastrarea individualitatii fiecaruia. Erotismul este o
putere activa care ii permite omului sa depaseasca izolarea. Prin erotism
omul devine liber si stapan pe sentimentele sale, devine o persoana.
Invidia, gelozia, ambitia, lacomia sunt pasiuni. Iubirea este practicarea
energiei umane vitale, in libertate, si niciodata sub efectul unei
constrangeri exterioare. Iubirea este altruista, esenta ei consta in
nevoia de a oferi. Aceasta esenta este mascata si de ambiguitati. Foarte
curent se considera ca a oferi inseamna renuntare si abandon. Este vorba, totusi
despre o mentalitate egoista primitiva, o subdezvoltare caracteriala
pentru care “a da fara a primi” reprezinta un nonsens. Majoritatea
indivizilor refuza asumarea virtutii sau a sacrificiului si nu inteleg
iubirea ca expresia cea mai inalta a puterii, ci a slabiciunii.
Iubirea erotica are un fundament in codul genetic al speciei. Dar, oricat
de puternic ar fi instinctul sexual, intervin factori specifici umani.
Apare o motivatie adiacenta celei biologice si anume o motivatie
“culturala”.
Prin natura sa, iubirea erotica este selectiva si restrictiva,
deosebindu-se de alte tipuri de iubire. Foarte des putem confunda iubirea
erotica cu sentimentul exploziv a ceea ce se cheama “iubire la prima
vedere”.
Iubirea “fulgeratoare” este sentimentul care insoteste disparitia
barierelor de orice natura dintre doi straini. Totusi, aceasta experienta
de intimitate rapida nu poate reprezenta decat o faza tranzitorie,
experienta iubirii, avand o perspectiva infinita, nu se opreste la
intimitatea fizica.
Pentru marea majoritate a oamenilor, deci pentru mediocritate, intimitatea
se confunda cu raportul sexual tocmai pentru ca acesta poate da impresia
ca individul a depasit faza de izolare, separare. Dar, comunicarea poate
fi mai complexa, mergand de la interese comune pana la valori culturale
care dau forma specifica a relatiei dintre doi parteneri.
Majoritatea oamenilor asociaza dorinta sexuala cu aceea de iubire. De
aceea motivele iubirii apar extrem de diversificate. Desi atractia sexuala
ofera pe moment iluzia de comunicare intr-o relatie fizica, partenerii pot
ramane straini si izolati.
Doi factori definesc iubirea erotica:
- manifestarea tandretei pe fondul atractiei fizice (factor absolut
necesar);
- vointa de a intra intr-o relatie si de a o pastra.
Acesti factori fac din iubire un act de optiune, de decizie.
La varsta primelor iubiri, majoritatea dintre noi confunda dragostea
adevarata cu unele sentimente care sunt de fapt pseudo-iubiri.
-dragostea alimentata de nevoie (eu ii spun “te iubesc” si asta semnifica
de fapt “iubeste-ma, iubeste-ma”);
-dragostea alimentata de fica (eu ii strig “te iubesc” si asta semnifica
de fapt “nu ma parasi, nu ma parasi!”);
-dragostea alimentata de o lipsa, un gol (eu ii murmur “te iubesc” si asta
inseamna de fapt “tu trebuie sa ma iubesti asa cum m-ar fi iubit mama mea,
asa cum ma iubea cel care a fost prima mea dragoste si care m-a
parasit!”);
-dragostea ca si consumatie (sunt indragostit de dragostea pe care o simte
celalalt pentru mine si ma las iubit);
-dragostea ca inlocuire (in care ii daruiesc celuilalt iubirea pe care
mi-as fi dorit sa i-o dau cuiva care m-a parasit sau pe care l-am
pierdut…).
Si, bineinteles, mai exista si alte forme de pseudo-iubiri, pe care
fiecare le va recunoaste la randul sau! De asemenea, mai exista
dragostea-ecran, care mascheaza neputinta noastra de a iubi (atunci cand
spunem “te iubesc”, fiind de fapt perfect constienti ca nu simtim astfel).
Din fericire, exista si iubiri posibile si perfect reale. Dar, pentru a
ajunge la capacitatea de a iubi astfel este necesara dezvoltarea
capacitatii de implicare, de imaginare a unei vieti traite impreuna…

Share on Facebook

Metoda isi are originea in eforturile psihologului american Roger Callahan, care in anii ‘70 a reusit sa-si trateze pacientii folosind metode din medicina traditionala orientala si informatii din teoria cuantica a lui Einstein.  Metoda sa (TFT – Thought Field Therapy) a fost preluata si imbunatatita de unul dintre studentii sai, Gary Craig , care este astazi cunoscut in toata lumea drept creatorul EFT – Emotional Freedom Techniques. EFT a fost initial conceput pentru a inlocui psihoterapia. Acest scop a fost atins in momentul cand EFT a redus dramatic timpul de terapie necesar de la luni sau ani la minute sau ore.            Concomitent cu echilibrarea emotionala se produc si echilibrari de natura fiziologica, astfel incat s-a observat ca durerile de cap dispar, durerea canceroasa si alte simptome diminueaza, etc.  Astfel,  EFT este o metoda neconventionala de tratament atat a bolilor psihice cat si a celor fizice, care nu este insa menita sa inlocuiasca sfatul medical calificat.

Principiul EFT:  La baza tehnicii de eliberare emotionala sta urmatoarea afirmatie: “Cauza tuturor emotiilor negative este un blocaj in sistemul energetic al corpului.” Si deoarece durerile fizice si bolile sunt in mod evident legate de emotiile noastre negative, urmatoarea afirmatie a fost de asemenea demonstrata: “Emotiile negative nerezolvate contribuie in mod semnificativ la aparitia si mentinerea durerilor fizice si a bolilor.”

Tehnicile se aplica in numeroase cazuri incluzand:

-usurarea durerii

-anxietate

-depresii

-  furie

- alergii

-dependente

- probleme relationale

- traume fizice sau emotionale

- probleme respiratorii

- scadere in greutate sau greutate excesiva

- probleme pediatrice

- imbunatatirea performantelor educative, sportive, sexuale, etc.

Avantaje EFT:

- Nu include retrairea dureroasa a unor traume

- Evitarea unor tratamente medicamentoase

- Timp scurt de interventie

- Eliberarea de bagajul emotional nedorit

Tehnica de realizare  consta in stimularea cu ajutorul degetelor a catorva puncte aflate pe unele meridiane energetice ale corpului, timp in care se face o referire verbala la problema asupra careia se lucreaza.

Share on Facebook

Share on Facebook

Share on Facebook

Share on Facebook

Share on Facebook

Share on Facebook

Share on Facebook